Despre social media şi comparația socială

In ultimii ani platformele de social media (Facebook, Twitter, Instagram și multe, multe altele) au devenit parte integrantă a vieții curente, fiind atât de prezente în existența personală încât au apărut chiar și dictoane de tipul “nu ai Facebook, nu exiști”. Ca orice fenomen social nou, și acesta a avut impact la nivelul psihologiei umane.

S-au publicat numeroase studii care au arătat că supra-utilizarea social media tinde să ducă la creșterea nivelului de anxietate și depresie, în special în rândul adolescenților, dar nu numai. S-au făcut studii care au arătat că, deși au fost gândite pentru a facilita conectarea oamenilor, uneori social media încurajează – în mod paradoxal – retragerea socială, înlocuind contactul uman cu o lume virtuală care este destul de departe de realitatea obiectivă.

Dincolo de toate aceste studii, am întâlnit, la nivelul experienței personale, un număr de oameni care mărturiseau că în perioadele lor mai grele au preferat să își închidă conturile din social media deoarece expunerea le adâncea stările negative. Și am mai văzut, nu de puține ori, persoane care interpretează aproape orice prin prisma a ceea ce se poate vedea pe o astfel de platformă, construind-si o imagine distorsionată (și de obicei aducătoare de nefericire) atât despre ceilalți cât și despre sine.

Oare de ce se întâmplă așa? Răspunsul stă într-un concept introdus în de Leon Festinger în 1954, și anume acela al comparării sociale. Conform teoriei comparației sociale, în vederea construirii unei imagini de sine realiste, oamenii au tendința de a se compara cu cei din jur, Această tendință este de obicei adaptivă, urmarea fiind nu doar stabilirea unui nivel sănătos al stimei de sine, ci și facilitarea identificării zonelor în care un om ar trebui să își îmbunătățească performanța sau gradul de adaptare.

Tot o consecință a comparației sociale este faptul că oamenii tind să fie mai sensibili la nivelul lor relativ, în comparație cu cei din jur, decât la un nivel absolut al bunăstării, stării de bine, situației personale într-un domeniu sau altul. Aceasta explică de exemplu gradul de fericire mai mare al țărilor sau comunităților în care omogenitatea economică este mai mare, chiar dacă la nivel absolut unele din aceste țări pot fi considerate țări cu nivel de trai foarte ridicat iar altele sunt chiar țări sărace. Impactul negativ este mai mare în cazul în care există discrepanțe vizibile decât în cazul în care nivelul absolut este mai redus dar societatea mai omogenă.

Cum se reflectă acest lucru când vine vorba de social media? In mai multe moduri. In primul rând social media conectează mult mai larg decât poate cineva să o facă în viața reală – deci și posibilitatea de a fi în contact cu astfel de discrepanțe este mult mai puternică, generând insatisfacție. Una este să te compari cu cei din orașul tău, de la locul tău de muncă sau din grupul de cunoscuți, alta este să o faci cu oameni de pe cinci continente, din țări cu nivel economic și cultură extrem de variate.

Al doilea lucru de luat în considerare, și probabil cel mai important, este faptul că social media este o lume artificială – fiecare participant filtrează informația despre sine pe care o trimite în spațiul public, conturând-o mai degrabă cu scopul de a forma o imagine dorită, și nu a reflecta sinele real. O glumă cunoscută spune că “nimeni nu e atât de urât precum poza din cartea de identitate dar nici atât de frumos precum poza de profil de pe Facebook” – și, dincolo de umorul frazării, este adevărat. Cu alte cuvinte un vizitator al social media va fi expus comparației sociale a sinelui real (pe care îl cunoaște foarte bine, cu bune și mai puțin bune) cu o imagine artificial îmbunătățită a celorlalți (pe care, în viața reală, i-ar putea observa atât cu calități cât și cu defecte). Cu cât o persoană are o stimă de sine mai scăzută, un sine mai fragil, este mai perfecționistă sau mai sensibilă la comparația socială, cu atât mai mult rezultatul comparației cu social media va fi mai detrimental, rezultând în demobilizare, anxietate, depresie.

Un al treilea element, care este deseori neglijat, este acela că de multe ori comparația socială incită la competiție iar oamenii tind să uite faptul că nu toate competițiile sunt închise, ba mai mult, că majoritatea competițiilor legate de starea de bine personală sunt de tip deschis (despre acest lucru am vorbit mai pe larg aici) și, în consecință, tind să se considere pierzători pentru că nu se simt atât de fericiți cât par să fie cei urmăriți în social media.

Sunt cele de mai sus un argument pentru a invita la părăsirea Facebook, Twitter, Instagram? Nicidecum. Faptul ca aceste platforme se bucură de succes cam în toate țările, indiferent de nivelul economic, forma de guvernământ sau specificul cultural indică, fără îndoială, că funcțiile sociale utile sunt precumpănitoare.

Dar oare cum ar trebui să ne poziționăm în raport cu social media pentru a profita de avantaje fără să fim victimele fenomenelor negative?

Mai întâi să nu uităm niciodată că social media este o construcție artificială a persoanelor – majoritatea tind să reflecte acolo un sine ideal (din punct de vedere al celui în cauză) și nu sinele real. Deci de fiecare dată când privim la postările cuiva ar fi să înțelegem că persoana ne arată ce consideră ea că are mai bun sau mai meritoriu, din punctul ei de vedere. Evident că putem să ne alegem să ne placă sau nu cineva, apreciind cum se potrivește acest “ce are mai bun” cu valorile proprii, dar să nu uităm că nu e productiv să ne comparăm eu nostru real cu cel ideal al celorlalți.

In al doilea rând este util să ne amintim mereu că suferim apreciind niveluri relative, în timp ce satisfacția ar trebui să apară mai degrabă din nivelul personal absolut al unor realizări. O comparație mult mai bună ar fi între ce suntem și ce ne-am propus să devenim, sau între ce suntem azi și ce am fost ieri – dacă am fost fie și cu puțin mai buni, deja este un motiv de satisfacție.

La ce putem folosi totuși în mod pozitiv social media, din punct de vedere al unui cititor?

• Pentru conectare și reconectare cu persoane cu care acest lucru e greu de făcut în practică (foști colegi de școală, prieteni care s-au mutat în alt oraș sau altă țară, persoane cunoscute într-o călătorie, persoane cu activitate într-un domeniu care ne interesează, etc).
• Pentru a avea acces la oportunități, cum sunt informații despre job-uri, cursuri, oferte comerciale, etc.
• Pentru a găsi modele de urmat în cazul în care suntem oarecum dezorientați.
• Pentru a găsi idei noi și interesante referitoare la hobby-uri, petrecerea timpului liber, evenimente culturale sau sociale.
• Pentru a cere ajutor, de la informații simple (“știe cineva un instalator în zona X?”) până la unele mai complexe (cum se procedează pentru a face X lucru complicat sau despre care nu știm nimic) sau uneori sprijin la nivel emoțional.
• Pentru informare, dar cu condiția ca informația să fie filtrată critic.
• Pentru a căuta colaboratori în orice zonă de activitate, de la timpul liber până la colaborări profesionale.
• Pentru a descoperi frumosul și talentele celor din jur, pentru a le vedea bucuriile și a ne bucura la rândul nostru de ele  – deși lăsat la sfârșit, acest punct este poate cel mai important.
• Pentru a găsi momente de destindere și umor.

Cum ar trebui să fim în calitate de furnizori de conținut în social media, cu alte cuvinte ce postăm despre noi înșine și cum ne dezvăluim atât pe contul propriu cât și în comentariile făcute în alte zone?

• Să ne folosim de social media pentru conexiune umană în mai mare măsură decât pentru comparație.
• Să postăm acele lucruri pe care credem noi că le avem de oferit celorlalți, din care ceilalți ar putea beneficia, într-un mod sau altul.
• Să folosim social media pentru a oferi păreri argumentate asupra unor subiecte, fără a insista la nesfârșit în polemici care riscă să degenereze.
• Să utilizam platformele pentru a disemina acele articole și postări care aduc valoare pentru noi și pentru cei din jur.
• Să ne împărtășim realizările personale, fie că sunt profesionale, legate de hobby-uri sau de viața noastră in sine, dar să o facem ca mod de a vedea și transmite celorlalți bucuria vieții și nu ca un mod de a-i diminua.
• Să nu uităm să ne păstrăm întotdeauna simțul umorului

In final, aș mai adăuga și o listă de lucruri care ar trebui evitate în legătură cu social media:

• Să nu considerăm vreodată că realizările, satisfacțiile sau fericirea celorlalți le umbresc pe ale noastre: nu e o competiție, și – și dacă ar fi – e o competiție deschisă.
• Să nu incităm la ură, violență, agresiune, chiar dacă intrăm într-o dezbatere de idei; până la urmă nu e nimic rău în a agrea cu cineva că suntem de păreri opuse, iar opțiunile fiecăruia sunt de respectat.
• Să nu postăm acel tip de informații care sunt nepotrivite; de exemplu o apreciere care vine din zona profesională poate fi postată cu mândrie, dar o scrisoare de dragoste nu-și are locul în spațiul public, cum nu-și au locul nici dezvăluirile referitoare la intimitate.
• Să nu ne otrăvim existența folosind social media pentru a “spiona” anumite persoane.
• Să ne întrebăm dacă postările noastre sunt autentice, în sensul în care ne exprimăm pe noi înșine și nu încercăm doar să demonstrăm ceva, cuiva – dacă ne surprindem făcând-o, ar fi mai bine să ne întrebăm dacă nu ar fi mai util să căutăm moduri de acțiune care să ne ajute să ne schimbăm în direcția dorită, în loc de a încerca doar să arătăm astfel în social media.