Dacă în postarea anterioară am discutat despre modul de a se pregăti pentru a ţine cură de slăbire, de data aceasta vreau să mă refer cum putem acţiona pentru a ne păstra decizia şi a putea rezista tentaţiilor în perioada curei. Din nou, nu voi spune că o anumită dietă este mai potrivită decȃt alta: aceasta o stabileşte fiecare pentru sine, eventual în cooperare cu un medic dietetician. Odată decisă începerea procesului însă, există destule momente în care voinţa e pusă la încercare – asupra acestor momente mă voi opri eu acum.
Este de ştiut. mai întȃi, că pofta de a mȃnca, la fel ca şi foamea, sunt declanşate de o serie de factori, unii din mediu (externi), unii aparţinȃnd individului (interni).
Printre factorii externi care pot contribui la tentația de a mȃnca (fie mai mult, fie alimente “nepermise”) se află de exemplu expunerea la mȃncare, atȃt ca stimul vizual cȃt şi olfactiv. Cȃt ținem cură, este bine să încercăm să limităm această expunere: prin a ţine mâncarea acoperită cu o folie opacă în frigider, a nu avea prin casă caserole cu bomboane sau boluri cu alune, a evita ieșirile cu prietenii la restaurant (puteţi merge în parc sau să vizitați împreună o expoziție), şi în general a ne feri de activitățile care implică şi mȃncare: dacă cu greu vă veţi descurca la un film fără tradiționalul pop-corn, cu siguranţă acesta nu va fi prezent nici la concertele de muzică clasică, nici la teatru, nici la operă. In plus, sunt de evitat şi acele situaţii sociale unde există o insistenţa din partea celorlalţi pentru a mȃnca (cine cu familia extinsă, evenimente de tip nunţi sau botezuri, mese cu ocazia aniversărilor sau sărbătorilor); fie anunţaţi din vreme că ţineti o cură şi doriţi să fiţi susţinuţi, fie renunţaţi să participaţi, fie nu începeţi dieta într-o perioadă bogată în astfel de evenimente.
Alt factor extern este legat de obiceiurile personale. Mai întȃi ar fi un anumit obicei al orelor de masă, care poate că a fost modificat odată cu dieta; rețineți că se poate să vi se facă foame la ora la care obișnuiați să mâncați anterior – e bine să vă găsiți o activitate plăcută alternativă. Alt obicei personal poate fi cel de a “ronțăi” cȃte ceva în timpul privitului la televizor sau cititului. Acest obicei este indicat să dispară, nu de alta dar, mintea fiind concentrată în altă parte, se pierde complet controlul cantității de mȃncare. Pentru a limita tentaţiile asociate, fie schimbaţi locul, fie reduceţi timpul de privit la televizor, fie găsiţi altceva de făcut cu mȃinile (femeile pot de exemplu să tricoteze).
Tot la capitolul obiceiuri personale, mȃncarea poate fi folosită de unele persoane ca pretext pentru amȃnarea unor sarcini neplăcute (procrastinare) sau ca sursă de satisfacţie. In aceste situaţii în primul rȃnd este bine să fie conştientizat mecanismul, apoi să fie găsite activităţi alternative, plăcute: muzică de relaxare, a bea un ceai în loc de a mȃnca, a face o plimbare în aer liber, etc. (e drept că asta nu rezolvă procrastinarea, de care mă voi ocupa într-o postare separată, dar măcar nu o asociază cu creşterea în greutate).
Este bine ca atunci cȃnd mâncați să faceţi în aşa fel încȃt să stimulați apariția cȃt mai rapidă a senzaţiei de saţietate. In acest sens, primul lucru de făcut este să nu asociaţi mâncatul cu alte activităţi, de la e-mail-uri pentru job pȃnă la cititul ştirilor pe telefon, etc. Cu cȃt atenţia este mai mult în altă parte, cu atȃt mâncatul devine mai automat şi creierul nu mai devine conștient de senzaţia de saţietate pȃnă cȃnd stomacul nu a devenit inconfortabil de plin. Este bine să mâncați într-o atmosferă relaxantă, cu masa frumos aranjată, şi dând toată atenţia porției dvs de mȃncare, care ar trebui să fie condimentată suficient încȃt să aibă gust bun. Mai e de reţinut aici că papilele gustative se află dispuse pe lateralul limbii (cu excepția celor pentru amar, care se află pe mijlocul limbii, în partea din spate). Mâncatul rapid, pe nemestecate, duce la un contact minim al mȃncării cu papilele gustative, în timp ce mestecatul, chiar plimbarea mâncării prin gură, va creşte senzaţiile asociate gustului, care contribuie la apariția sațietății. In plus, porțiile mici, dar decorativ aranjate pe farfurii mai mari, ajută la formarea impresiei de mȃncare suficientă. A bea apă între înghițituri, sau chiar a pune furculița jos după fiecare vor fi şi ele de ajutor.
O altă sursă de tentații este legată de emoţiile umane; de multe ori sursa kilogramelor în plus este consumul nejustificat de mare de alimente ca răspuns emoţional la ceea ce ni se întȃmplă în viaţă. De multe ori acest răspuns a fost deprins încă din copilărie, cȃnd unii părinţi sau bunici potoleau durerea copilului (fizică sau psihică) cu o bomboană. Au mai fost şi deprinderea de a mȃnca tot pentru a nu o supăra pe mama sau, la vȃrste mai mari, s-a mȃncat din plictiseală, pentru a combate singurătatea sau pentru a alina o suferinţă psihică. Sursele de suferinţă emoţională se poate să nu dispară în timpul dietei; în consecinţă vor continua să producă tentaţii, iar mecanismul compensării prin mȃncare e deja automatizat la unele persoane. Ce se poate face în acest caz? In primul rȃnd să fie identificate emoţiile la care se răspunde prin mȃncat, apoi să fie găsite moduri alternative de a obţine satisfacţie psihică. Poate fi vorba de mişcare în aer liber, relaţionare socială, folosirea muzicii de relaxare sau a meditaţiei, găsirea de activităţi plăcute care sunt incompatibile cu mȃncatul (dans, pictură, cȃntatul la un instrument, hobby-uri ce implică activitate manuală, fotografie, etc) sau chiar cursuri de limbi străine, dezvoltare personală, dezvoltare profesională; de fapt orice activitate pe care persoana o încadrează la “auto-răsfăţ” poate fi folosită pentru a distrage de la pofta de a încălca dieta.
În final, ar mai fi de revenit asupra comportamentelor impulsive care duc la consum de mȃncare în afara dietei. Am explicat anterior că autocontrolul este limitat, deci că spre sfȃrşitul unei zile e posibil să se epuizeze, făcȃnd mult mai dificilă menţinerea dietei în ultima parte a zilei. O metodă bună de a reduce impulsivitatea este de a-ţi lua o perioadă de timp, cca 10 minute, în care să te gȃndeşti serios dacă dorinţa de a mȃnca este atȃt de puternică încȃt nu poate fi stăvilită. De obicei 10 minute sunt suficiente pentru a preveni acţiunile bazate strict pe impuls.
Ei bine, şi nu uitaţi: uneori, oricȃt v-aţi strădui, nu veţi reuşi. Nu vă autopedepsiţi şi nu vă judecaţi aspru pentru asta; e parte a naturii umane. Poate nu aţi rezistat unei mici tentaţii, dacă prima reacţie este de auto-învinovăţire, probabil va urma un alt consum alimentar emoţional sau impulsiv. Aşa că mai bine spune-ţi-vă că este în regulă dacă aţi încălcat puţin regimul, mȃine veţi face mai bine, şi mai ales oricum asta nu anulează toate zilele în care l-aţi respectat!
