Cu siguranţă că banii sunt o componentă importantă a vieţii curente, nu doar a adulţilor ci şi a adolescenţilor, sau chiar copiilor, începȃnd de la o vȃrstă destul de fragedă. Toţi vedem banii ca sursa de asigurare a traiului de zi cu zi, dar oare este aceasta singura lor funcţie? Cu siguranţă nu, şi pentru că subiectul psihologiei banilor este destul de complex, am decis să îl detaliez, nu în unul, ci într-o serie de articole.
Să începem cu un element de bază, şi anume clarificarea rolului banilor în universul psihologic al oamenilor.
Mai întȃi banii pot fi consideraţi o sursă de siguranţă. Dacă cineva este în situaţia de a se întreba continuu cum îşi va plăti facturile sau ce va mȃnca ziua următoare, atunci această presiune constantă va duce destul de rapid la dezvoltarea de anxietate, depresie sau dimpotrivă furie, agresiune sau chiar comportamente antisociale. Oamenii care au avut în viată perioade de nesiguranţă financiară accentuată (sau au perceput lucrurile aşa în copilărie, cȃnd au auzit despre îngrijorările financiare ale părinţilor, fie că acestea erau reale, fie că nu) vor pune un mare accent pe acest rol al banilor, devenind susţinători ai economisirii şi adepţi ai unor cheltuieli frugale, uneori nejustificat de reţinute în raport cu ceea ce persoana şi-ar putea permite în realitate. Astfel de persoane ajung să nu se poată bucura prea mult de ceea ce ajung să achiziţioneze, deoarece vor fi mereu atente la cȃt de mare a fost cheltuiala. Pe de altă parte, un nivel de economisire rezonabil, echilibrat, asigură o stare de stabilitate emoţională şi un mod de a privi greutăţile inerente vieţii într-un mod mai calm şi mai adaptat la situaţie. Tot banii ca sursă de siguranţă explică unele alegeri maritale nepotrivite, în care unul dintre parteneri îl alege pe celălalt pe baza capacităţii acestuia de a-i oferi bani, fără a privi la personalitatea acestuia (personalitate cu care trebuie apoi să trăiască în fiecare zi).
Un alt aspect al banilor este acela de sursă de putere. De la „cȃt eşti pe banii mei faci ce îţi spun eu” auzit de destui de mulţi copii pȃnă la „am bani să te cumpăr şi pe tine şi tot neamul tău”, folosit în situaţii de bullying, toate acestea reprezintă un mod de afirmare a puterii considerate a fi reprezentate de bani. De multe ori persoanele care au fost abuzate sau care au suferit de deprivare emoţională în copilărie dezvoltă visul de a avea bani pentru a deveni „cineva”. Tinerii sunt de multe ori victima acestui miraj al puterii banilor, privind la un partener de cuplu nu prin prisma potențialului acestuia de a se descurca în viaţă ci prin prisma puterii pe care i-o oferă nu banii proprii, ci cei ai părinţilor. De multe ori – în special în cazul persoanelor care au fost abuzate – banii sunt folosiţi drept sursă de putere pentru a abuza la rȃndul lor. Pe de altă parte există şi o parte sănătoasă psihologic a „puterii” banilor, în sensul că o persoană care are o siguranţă financiară poate deveni mai uşor asertiva, poate stabili limite mai bine, poate învăţa să spună „nu” mult mai uşor.
Banii pot fi consideraţi şi un simbol al statutului social: de aici uneori presiunea compulsivă spre cheltuieli exagerate doar pentru a urca pe scara socială percepută (încercarea de a accede în alte cercuri prin mimarea stilului de viaţă a clasei respective).
O altă componentă a banilor este legată de percepţia propriei valori şi de stima de sine: persoanele care cȃştigă confortabil se simt mai valoroase şi mai încrezătoare în sine. Pe de altă parte această relaţie poate fi mai mult sau mai puţin sănătoasă psihologic. Dacă o persoană a ales să obţină banii respectivi pe baza unei activităţi pe care şi-o doreşte şi în cadrul căreia îşi respectă propriile valori, atunci stima de sine creşte sănătos. Dacă însă valoarea proprie este văzută ca dependentă doar de cantitatea de bani, atunci riscul de a ajunge la comportamente imorale sau chiar ilegale pentru a-i obţine este mare, iar valorizarea va fi mereu însoţită de anxietate şi/sau sentimente de vinovăţie si impostură.
Banii pot fi consideraţi şi ca un mod de asigurare a calităţii vieţii. Cu siguranţă că banii pot cumpăra multe, de la o casă confortabilă pȃnă la vacanţe exotice. Totuşi, este de reţinut că dintre elementele care compun calitatea vieţii, doar o parte implică un suport material. Altele (respectarea valorilor proprii, calitatea relaţiilor umane, creativitatea) nu sunt legate de bani, iar o atitudine excesiv de orientată pe puterea materială de multe ori arunca o umbră asupra acestor elemente.
Ce concluzii ar fi de tras din cele de mai sus?
Primul lucru este că în toate semnificațiile asociate cu banii de mai sus, există două componente: una cognitivă şi una emoţională. Componenta cognitivă se referă la felul în care sunt definiţi banii şi cum se asociază această definiţie cu tot sistemul de valori propriu (în concordanţă sau în discordanţă). Componenta emoţională se referă la modul în care prezenţa sau absenţa banilor, suficiența sau insuficienţa lor (ambele percepute prin intermediul rolului banilor, şi nu neapărat absolute) influenţează stările emoţionale: de la falsul sentiment al puterii pȃnă la stări negative de tip depresie, anxietate, furie.
Cum ar fi să fie bine? Ca de obicei în psihologie, echilibrul este cel mai bun. Poate că ar trebui să ne întrebăm cum stau lucrurile cu noi înşine, şi în ce măsură asigurăm acest echilibru.
