Probabil că toți ați auzit de conceptul de “a trăi în prezent”; o parte dintre voi sunt familiari și cu sintagma folosită în special de psihoterapeuți, “aici și acum”, care are un înțeles ceva mai cuprinzător decât prima.
Dar oare despre ce ar fi vorba de fapt, și de ce ar fi util acest “aici și acum”?
Totul pornește de la faptul că mintea umană este infinit flexibilă și versatilă, și permite procesarea în paralel a unui număr mare de gânduri referitoare la lucruri complet diferite. Chiar când cineva se concentrează serios asupra unui subiect, tot rămâne în fundal loc pentru alte lucruri, fie că e vorba de senzații proprioceptive și organice, fie de o doza de atenție spre stimulii din mediu, fie de un număr de gânduri legate de programul zilei, urgențe, scurgerea timpului, și așa mai departe. Cu atât mai mult când nu există un subiect de focalizare a atenției, gânduri legate de cele mai diferite subiecte vin și pleacă, în paralel, aparent aleator, de fapt în legătură cu preocupările mai importante ale unei persoane.
Asta e în general un lucru bun, pentru că nimeni nu ar putea funcționa dacă, odată ce s-a apucat de ceva, uită complet de tot restul – savanții distrați sunt un exemplu de focalizare majoritară pe un subiect, dar nici în cazul acestora fenomenul nu se întâmplă totdeauna, ci doar într-un anumit context.
Mai puțin bine este însă atunci când o persoană se lasă distrasă de gândurile legate de subiecte și activități alternative până la nivelul la care acestea le egalează sau le depășesc pe cele legate de situația curentă. In acest caz se ajunge la a trăi “în altă parte”. Am cunoscut destule persoane care atunci când se aflau la job erau cu mintea spre familie, într-o seară în familie se gândeau la distracția cu prietenii iar când ajungeau sa se întâlnească cu aceștia erau în majoritatea timpului preocupați de chestiuni de serviciu. Dacă stăm bine să ne gândim, astfel de persoane petrec, în medie, tot atât de mult timp cât și ceilalți oameni cu gândurile despre un anumit aspect al vieții lor, numai că există un decalaj de sincronizare. Drept rezultat, oamenii care nu se concentrează pe “aici” au tot timpul senzația că ar trebui să fie în altă parte, dar sunt și dezamăgiți că nu s-au bucurat pe deplin de nici una din activitățile pe care le-au făcut. Rezultatul este o stare de insatisfacție emoțională perpetuă.
Un fenomen similar se petrece atunci când este vorba de “acum”. Ați întâlnit cu toții, sau ați avut dvs. înșivă momente în care ați trăit fie în trecut, fie în viitor. Unii oameni sunt copleșiți de regrete sau durere referitoare la ceva ce s-a întâmplat în trecut, alții dimpotrivă, își amintesc cu nostalgie trecutul ca pe o epocă mai bună. Acești oameni sunt ancorați mental și emoțional în momente deja depășite și nu mai reușesc să facă o conexiune bună cu ceea ce se petrece în prezent; alții dimpotrivă, par să își considere viața suspendată sau lipsită de importanță până la îndeplinirea unui eveniment viitor, anticipat ca fiind aducător de stare de bine, iar între timp, la nivel emoțional, sunt aproape de o viață vegetativă: nu se lasă să descopere bucurii și împliniri prezente pentru că nu au în fața ochilor minții decât acel eveniment viitor în care și-au investit toate speranțele.
Ceea ce uită toți aceștia este că viața obiectiva a ființei umane este alcătuită dintr-o suită de momente numite “acum”, și că aceste momente sunt legate de un loc, în spațiul fizic sau social. Tocmai din această cauză psihologii insistă foarte mult pe “aici și acum”.
Dar ce beneficii se pot obține din “aici și acum”?
Cel mai important lucru este că a fi prezent mental și emoțional în timp și spațiu înseamnă a fi deschis spre viața reală, obiectivă, a o percepe fără filtre legate fie de dorințe neîmplinite, fie de satisfacții dorite. A fi prezent înseamnă a primi “hrană subiectivă” atât de la evenimentele curente cât și de la contactele sociale prezente.
A trăi “aici și acum” înseamnă a fi deschis spre a vedea oportunitățile care se prezintă fiecăruia. Înseamnă a fi acordat la toate situațiile de viață și a înțelege că ele pot fi gestionate cu succes doar prin ancorare de prezent, dar și de situația efectivă în care se află persoana. Înseamnă a te putea bucura de tot ceea ce este în jurul tău, de la realitatea obiectivă până la satisfacțiile subiective rezultate din împlinirea unor dorințe și interacțiunea interpersonală.
E drept că a învăța să trăiești “aici și acum” nu este simplu. A o face implică o anumită disciplinare a gândurilor, dar și a emoțiilor asociate. E greu după o zi furtunoasă la job să te bucuri de joaca cu copilul acasă sau de plăcerea unei ieșiri în oraș cu prietenii. Dar … și dacă tu stai, mental, tot în discuția aceea neplăcută cu șeful, situația de la job nu se schimbă; se poate schimba probabil mâine, când vei reveni la job și vei căuta o cale de ieșire din situația dificilă. Până atunci … tot ce faci este să îți refuzi ție însuți niște momente de destindere și bucurie, fără a câștiga nimic din această privare. La fel, a te lăsa invadat de gânduri și emoții negative asociate unui eveniment din trecut nu face decât să nu te lase să observi micile bucurii pe care ți le poate oferi prezentul, asta ca să mă rezum la doar două exemple destul de frecvente.
Și atunci cum se procedează?
Ca orice lucru care implică o schimbare de gândire și comportament, și acest “aici și acum” se aduce în obicei prin exercițiu. Exercițiu care implică de fapt concentrarea atenției pe situația prezentă și reducerea la minim a gândurilor și emoțiilor “parazite”. Nu este chiar ușor de la bun început, dar se poate face.
Un mod de a te transfera între spații distincte (din punct de vedere psihologic) este de a găsi “ritualuri de tranziție”. Multe din acestea există deja în viața curentă, numai că poate nu v-ați gândit că pot fi interpretate așa. De exemplu dușul și schimbarea hainelor la venirea acasă de la job marchează și psihologic schimbarea locului, trecerea dintr-un “aici” într-un “aici” diferit. Dacă nu ajunge, se poate prelungi cu un moment de relaxare, fie el o perioadă de somn, de ascultat muzică sau chiar de meditație. Orice fel de schimbare de cadru psihologic implică și o tranziție între diferitele roluri pe care le joacă o persoană: un părinte care a petrecut timp de calitate cu copilul are nevoie să își aducă aminte că după ce copilul a adormit este cazul să intre în rolul de partener de cuplu; un mic ritual între soți poate ajuta mult – fie că e vorba de o cină târzie în doi, un timp când ambii citesc sau de o discuție plină de umor, toate acestea permit trecerea din acel “aici” de părinte în acela de soț sau soție.
La fel, centrarea în prezent se poate evita prin punerea unei stavile în fața gândurilor intruzive legate de trecut (despre care am detaliat aici) sau prin înțelegerea faptului că a avea planuri de viitor (normale și de dorit pentru orice persoană) nu înseamnă a amaneta viața de azi în totalitate pentru a obține ceea ce ne dorim foarte mult pentru “odată”. Da, cineva ar putea să aibă ca obiectiv să economisească bani pentru o casă, dar asta nu înseamnă a neglija complet înfrumusețarea ambientului prezent. Contează și cum te simți în locul în care stai acum (care “acum” poate dura până la câțiva ani), și a aduce niște elemente de estetică nu înseamnă a renunța la viitoarea casă, ci a trăi cu un confort psihic rezultat din ordine și/sau estetică în momentul prezent. A dori să găsești un partener de cuplu în viitor nu înseamnă a nu mai avea momente de recreere în prezent, și așa mai departe.
Poetul antic Horațiu a spus: “carpe diem, quam minimum credula postero” , care s-ar putea traduce prin “trăiește clipa de azi și fii cât mai puțin încrezător în ziua de mâine“, în sensul în care viitorul este oricum în mișcare. Poate fi clădit prin acțiunile de azi, dar el nu există până când azi nu devine mâine. A uita să ne bucurăm de viață, să trăim azi, nu ne asigură de un “mâine” dorit, pentru că dacă o să facem asta, atunci “mâine” ne vom afla mental în “poimâine” și tot așa. Azi putem planifica anumite acțiuni care vor avea efect în viitor, dar și pe acestea tot azi le îndeplinim – ar fi bine să fim conștienți de asta și să ne lăsăm dreptul de a ne bucura azi de ceea ce am realizat sau de evenimentele plăcute la care am participat.
In final aș mai avea un lucru de adăugat: a trăi aici și acum nu înseamnă a trăi la întâmplare, fără vreo grijă referitoare la cum se vor reflecta acțiunile de azi în propriul viitor – dimpotrivă, înseamnă asumarea completă și responsabilă a momentului și situației prezente, astfel încât să nu se transforme într-un regret de purtat fie în “mâine” fie într-un “acolo” diferit de aici.