V-aţi întrebat vreodată de ce atȃt de mulţi oameni cred în astrologie, numerologie, în ghicitul în palmă, cărţi, cafea sau în ceea ce le spun prezicătorii?
Ei bine, această întrebare şi-a pus-o şi psihologul Bertram Forer [1] încă din 1949. Acesta a recurs la un experiment: a cerut studenţilor săi să îi ofere cȃteva date personale apoi le-a spus că pe baza acestora le-a făcut o interpretare personalizată a trăsăturilor lor cele mai importante. Studenţii au citit ceea ce au primit şi au fost extrem de mirați: fiecare se regăsea perfect descris în rȃndurile respective. Dar … ulterior profesorul le-a cerut să schimbe caracterizările între ei, şi … surpriză: fiecare primise acelaşi text.
Acest fenomen, redenumit mai tȃrziu ca „efect Barnum” (după numele unui iluzionist din secolul XIX) se referă la tendinţa oamenilor de a accepta descrieri şi informaţii cu caracter general ca fiind perfect adaptate la ei înşişi.
Ca să pot da cȃteva exemple ilustrative pentru efectul Barnum am căutat un horoscop publicat în media în perioada cȃnd făceam cercetarea pentru prezenta postare. De aici am preluat cȃteva fraze: „se poate să aibă loc o întrunire şi să se ia decizii care să vă orienteze”, „o să vă întoarceţi buzunarele pe dos pentru a avea o ieşire cu cei dragi”, „o să ieşiţi la socializare”, „se adună familia pentru că sunt treburi importante de discutat”, „trebuie să ne ferim de cheltuieli nesăbuite”. Dacă le privim scoase din contextul „preziceri pentru zodia x în data de …” vom vedea că aceste fraze se pot aplica oricȃnd, oricui.
Apoi am mers pe un site de numerologie, mi-am introdus data naşterii şi am găsit următoarele: „Înveți și experimentezi în funcție de chef. Dacă nu ai chef, foarte greu vei reține informații noi și vei face sinteze. Ai o imaginație bogată. Îți este ușor să comunici doar despre subiectele din aria ta de interes.” Ehei, pare că îmi descrie tiparul de ADHD, nu-i aşa? Doar că … oare cine comunică uşor despre subiecte din afara ariei de interes? Şi cine poate reţine uşor lucruri cȃnd „nu are chef?”
De fapt asta fac oamenii, iar frazele vagi şi le pliază pe ceea ce simt, ce îşi doresc, ce îi preocupă. Iar dacă aceste răspunsuri par să fie unele pozitive sau care creează o imagine de sine mai bună, cu atât mai uşor sunt crezute.
Efectul Barnum se produce atunci cȃnd sunt întrunite trei condiţii: mai întȃi persoana este convinsă că a primit o interpretare personalizată (fie pentru că i se cere completarea unui chestionar sau oferirea unor date/cifre personalizate, fie pentru că este atinsă, „simţită” de un „mediu”, fie că atinge o ceașcă de cafea sau un pachet de cărţi de joc, pentru a-şi „imprima energia” asupra acestora. A doua condiţie este ca cel care primeşte „interpretarea” să creadă în evaluator, în autoritatea şi cunoştinţele acestuia (o ghicitoare faimoasă, un numerolog cu studii de cca 30 ani, o ştiinţă ezoterică venită din înţelepciunea asiatică, etc). A treia este ca frazele cu caracter general să includă trăsături, preziceri sau aprecieri pozitive. Şi uite aşa ajung mulţi să creadă cu tărie în zodii sau numerologie sau să consulte ghicitoarele cu regularitate.
In lumea ultimilor ani mai apare o situaţie specială, cȃnd efectul Barnum este produs nu de o persoană reală ci … de inteligența artificială. Pentru că informaţiile date de IA sunt prin natura lor personalizate, atunci oamenii tind să considere adevărate şi particularizate pentru ei „sfaturile” cu caracter general date de IA. Mulţi oameni folosesc IA cam cum foloseau un motor de căutare de tip Google, punȃnd întrebări foarte generale, la care primesc răspunsuri generale – nu de alta dar o IA răspunde la ceea ce primeşte ca întrebare, nu la întrebarea reală din mintea omului, întrebare care conţine un număr de elemente foarte specifice dar care nu sunt de obicei incluse în prmpt-ul dat IA-ului. Drept care există o tendinţă din ce în ce mai puternică a celor care folosesc IA drept prieten şi confient de a acţiona pe baza „sfaturilor” astfel obţinute.
De ce se întămplă asta? Deoarece toţi ne dorim să credem că suntem buni şi capabili, drept care, atunci cȃnd avem de-a face cu o afirmaţie generală tindem să îi adăugăm elemente specifice pentru a o face credibilă.
De fapt şi psihoterapeuţii se folosesc, în alt mod, de efectul Barnum. În cabinet aceştia pot prezenta un mecanism cu caracter de generalitate (ceea ce face parte din partea de educaţie psihologică, una din tehnicile de lucru în psihoterapie). Odată ce li se arată care este mecanismul, clienţii vor reuşi mai uşor să vadă cum se manifestă la ei acesta, ceea ce le va facilita fie explorarea personală, fie mobilizarea resurselor, fie descoperirea unor mecanisme dezadaptive care ar trebui corectate.
Ei bine, ce dezavantaje ne aduce efectul Barnum? Dincolo de cel evident, de a pica în plasa unor persoane de etică îndoielnică, şi de a pierde bani din asta, mai există şi riscul de a acţiona în baza unor „predicții” fără a lua în considerare toate elementele problemei, ceea ce poate duce la rateuri cu consecinţe destul de neplăcute.
Cum ne ferim de el? Evident, prin analiză critică. Este „prezicerea” una care s-ar putea interpreta în diferite moduri? Este suficient de generală ca să se poată aplica oricui? Este săracă în detalii? Dacă da, atunci riscăm să picăm în plasa efectului Barnum şi ar trebui să fim sceptici, să căutăm şi alte informaţii, să privim problema sub toate aspectele şi să reflectăm înainte de a acţiona pe baza acesteia.
- Forer, B. R. (1949). The fallacy of personal validation: a classroom demonstration of gullibility. The Journal of Abnormal and Social Psychology, 44(1), 118–123
