Zilele acestea au avut loc, pe scena politică, tot felul de evenimente neobişnuite. Le numesc neobişnuite deoarece cultura mea politică este mai degrabă mediocră, deci cu greu le pot califica semnificaţia reală. Dar au fost complet neobişnuite în sensul unei retorici mult mai agresive, care a ajuns să îl îngrijoreze, dacă nu să-l sperie de-a dreptul pe omul obişnuit.
Aş vrea să mă refer la acestea din punct de vedere al psihologiei sociale. Un lucru la care asistăm, atȃt pe plan local începȃnd cu ultimele alegeri dar şi pe plan internațional, este fenomenul numit polarizare afectivă. Aceasta este definită ca fiind fenomenul prin care o persoană tinde să dezvolte emoţii pozitive (supraevaluate) faţă de propriul grup social (inclusiv oamenii sau partidul cu aceleaşi opinii politice) în timp ce emoţiile referitoare la grupul sau partidul cu opinii opuse devin din ce în ce mai negative.
Acest tip de reacţie s-a dezvoltat în perioada de început a umanităţii, cea în care supravieţuirea individului era legată de supravieţuirea tribului, şi unde era nevoie ca grupul social să fie valorizat în totalitate, indiferent de calitatea individuală a membrilor acestora. În plus, individul avea nevoie să se conformeze regulilor tribului, deoarece altfel ar fi fost exclus şi aceasta ar fi dus la dispariţie.
Ei bine, şi acum reacţionăm aşa, ne conformăm normelor sociale şi respectăm părerea majorităţii; pe de altă parte într-o democraţie acest respect ar trebui să fie legat de elemente cognitive iar regulile să poată fi dezbătute pȃnă se ajunge la o soluţie care să convină majoriţăţii. O astfel de dezbatere ar trebui să permită ascultarea argumentelor opuse şi disputarea acestora, fără a atrage penalizarea celui care are o opinie diferită.
Se întȃmplă însă aşa? Nicidecum! Cu cȃt mai tensionată situaţia cu atât se face o mai mare confuzie între opinie şi persoană şi cu atȃt mai mult grupul cu opinii opuse devine inamicul.
Are loc o grupare în „tabere” adverse, iar opinia grupului îi este reflectată individului prin multiple camere de ecou (amplificate mult de social media), astfel încȃt orice persoană tinde să se radicalizeze [1]. Această radicalizare are şi o componentă acţională [2] – am văzut-o şi în fenomenul „Piaţa Universităţii”, respectiv „Mineriada”, o vedem şi acum în acţiunile de protest ale cetăţenilor dintr-un stat al SUA. Şi dacă stăm să ne gȃndim, am văzut-o de multe ori, la nivel de grup mai mic sau mai mare, iar unele din aceste mişcări sociale motivate politic sau ideologic au adus schimbări importante în societate.
Dar dacă în evul mediu polarizarea afectivă putea duce la o răscoală sau revoluţie, acum disputa se face prin reprezentanţi, respectiv partidele politice. Studiile recente arată că fenomenul de polarizare afectivă duce la includerea opiniei politice în identitatea socială proprie [3].
Asta înseamnă că în interiorul grupurilor există mult mai puţină cenzură, iar liderii care se abat de la corectitudine, ba chiar fac lucruri ilegale sau imorale continua să se bucure de susţinere pentru că „sunt de-ai noştri”. In plus calitatea dialogului social se deteriorează dramatic – confruntarea ideilor şi politicilor devine o confruntare între emoţii, emoţii nediferențiate dar exacerbate. Şi uite aşa, de la idei politice sau economice se coboară spre înjurături sau gesturi obscene, iar vocea raţiunii este din ce în ce mai tăcută în faţa emoţiilor.
Am văzut asta cu toţii în ultima vreme, şi am văzut şi ce înseamnă cȃnd cȃte un politician revine în terenul logicii şi argumentelor. Sincer, acest lucru e atȃt de rar încȃt pare să fi devenit o „ciudăţenie”. Liderii carismatici sunt aceia care reuşesc să îşi formuleze discursul în registrul emoţional, şi prea puţini oameni mai ascultă argumentele logice, dacă nu sunt însoţite de ameninţări sau de promisiuni.
Ce e de făcut? Poate că ar fi momentul să ne luăm un pic de distanţă faţă de grup. Să privim la argumentele logice, bazate pe legi, norme, factori economici şi să nu reducem dezbaterea la „îmi place sau nu omul acela”. Nu de alta dar prea des am auzit recent, pe scena politică, decizii bazate pe „îmi place”, „nu-mi place”, „suntem prieteni”, „facem o afacere”. Din păcate din gurile unora care au şi putere, şi care, dacă nu sunt cenzurați de vocea raţiunii, a legilor şi a normelor pot duce întreaga omenire într-un haos.
- Iandoli, L., Primario, S., & Zollo, G. (2021). The impact of group polarization on the quality of online debate in social media: A systematic literature review. Technological Forecasting and Social Change, 170, 120924.
- Smith, L.G.E., Thomas, E.F., Bliuc, AM. et al.(2024) Polarization is the psychological foundation of collective engagement. Commun Psychol 2, 41.
- Renström, E. A., Bäck, H., & Carroll, R. (2021). Intergroup Threat and Affective Polarization in a Multi-Party System. Journal of Social and Political Psychology, 9(2), Article e7539.
