Vi s-a întȃmplat vreodată ca după o zi lungă, obositoare, şi poate nu prea plină de satisfacţii, să vă opriţi într-un supermarket şi să vă umpleţi coşul de mult prea multe produse, unele chiar inutile? Vi s-a întȃmplat, dacă eraţi trişti, să vă oferiţi o tură de shopping pentru a vă înveseli?
Probabil oricui i s-a întȃmplat asta, respectiv să cumpere pe baze emoţionale, şi nu raţionale (respectiv pe baza nevoilor). Probabil că de fiecare dată cȃnd ajungem să plecăm de acasă cu o lista de cumpărături şi să ne regăsim în sacoşe cu cȃteva articole în plus, achiziţia acestora are o bază emoţională.
Există însă şi cazuri extreme, cele ale cumpărăturilor compulsive, sau al dependenţei de shopping, care au impact major asupra siguranţei materiale a persoanelor în cauză. Totuşi, între situaţiile descrise mai sus diferenţa este de magnitudine a cheltuielilor şi frecvenţa manifestării fenomenului, baza fiind una comună: folosirea cumpărăturilor ca o metodă de reglare emoţională.
Care sunt sentimentele ce stau la baza cumpăratului excesiv, nenecesar?
Un prim posibil factor este stresul, oboseala. O persoană care este plină de griji cu uşurinţă recurge la gesturi care îi dau, măcar un moment, ocazia să uite de acest lucru. Dacă pentru unii mȃncarea (de multe ori în cantitate prea mare sau prea bogată în calorii, sau ambele) poate reprezenta o alinare de moment, pentru alţii achiziţia de bunuri este debuşeul preferat. Drept care cheltuielile emoţionale sunt mai mari în zilele lungi şi obositoare, deşi timpul petrecut în magazin ar fi fost mult mai bine utilizat dormind.
Tristeţea este un al factor declanşator ale cheltuielilor emoţionale: timpul petrecut in magazin distrage de la durere, amărăciune, vinovăţie, deprimare. De multe ori evenimentele neplăcute (doliul, separarea, eşecul într-un proiect personal) sunt însoţite de cheltuieli inutile.
Plictiseala este şi ea un declanşator al cheltuielilor emoţionale, pentru că timpul petrecut într-un mediu plin de strălucire, culoare, atracţii poate reprezenta un mod de a-si ocupa unele perioade care altfel ar părea prea aride.
Pe lȃngă acestea mai sunt multe alte emoţii ce pot sta la baza cumpărăturilor compulsive: furia, anxietatea, sentimentul singurătăţii, sunt doar cȃteva dintre acestea.
Dar care este mecanismul mai departe? Situaţiile emoţionale tensionate conduc la reducerea capaciţăţii de control al impulsurilor. În plus, cu cȃt persoana este mai materialistă (mai multe despre materialism in această postare ) cu atȃt anticipează o stare mai bună ca urmare a efectuării unei achiziţii. Din păcate, această stare de bine, care cu siguranţă se obţine printr-o cumpărătură, dispare relativ repede – fenomenul poartă numele de atenuare hedonică şi este foarte rapid în cazul achiziţiilor. Rezultatul este că acea stare de bine obţinută în magazin poate să dispară chiar pȃnă ajungem acasă cu cumpărăturile. Drept rezultat, contemplarea lor nu face decȃt să ne amintească de faptul că obiectele sunt în plus, nenecesare, nu ne mai fac nicio plăcere, şi ajungem să ne învinovățim pentru că am fost lipsiţi de cumpătare. Starea emoţională negativă revine, ba chiar este amplificată … şi cu uşurinţa poate conduce la repetarea ciclului cumpărăturilor compulsive.
De fapt cca 5% din oameni se pare că suferă de dependenţă de shopping şi cca 20% au avut perioade de cumpărături compulsive. Cȃt despre episoade de shopping emoţional … cu siguranţă că toţi le-am avut.
Ce e de făcut?
Putem interveni pentru limitarea fenomenului pe mai multe căi.
Mai întȃi prin a învăţa reglarea emoţională. Aceasta înseamnă a învăţa să ne identificăm emoţiile şi apoi să căutăm moduri mai sănătoase de a contracara emoţiile negative: odihna, activităţile recreative, timpul petrecut cu prietenii, sportul, plimbările în natură – toate acestea sunt moduri mult mai eficiente de a reduce sau elimina sentimentele negative decȃt shopping-ul (sau mȃncatul compulsiv, care funcţionează după un mecanism similar).
Mai avem de reţinut că atenuarea hedonică a experienţelor pozitive este mult mai lentă decȃt cea consecutivă achiziţiilor, deci a ne face planuri pentru o vacanţă, o întȃlnire cu prietenii, o activitate culturală, etc. ne va da un alt scop pentru bani în afara cheltuielilor excesive.
Un alt factor util este controlul mai bun al impulsurilor. Este de reţinut că impulsul se atenuează în timp, şi introducerea unui interval de reflexie între tendinţa de a cumpăra ceva şi actul cumpărării în sine va reduce mult din cuantumul cumpărăturilor impulsive. Tehnicile pot fi variate, de exemplu a ieşi dintr-un mall pentru a lua „o gură de aer proaspăt”, urmȃnd ca apoi eventual să ne întoarcem în magazin, dacă chiar ne dorim acel obiect, s-ar putea să ne facă să ne spunem că nu era chiar atȃt de important. Dacă e vorba de o investiţie mai substanţială poate chiar a ne impune cȃteva zile de reflexie este un mod bun de a evita cumpărături pripite, bazate pe impuls.
Ajută şi formarea obiceiului de a cumpăra cu bani cash în loc de folosirea cardului. Dacă plecăm la cumpărături cu o sumă fixă în portmoneu, pe de-o parte vedem practic cum „dispar” banii, deci ne putem da seama că am exagerat, şi în plus, dacă cheltuitul excesiv chiar devine un pericol pentru bugetul personal, a lăsa cardul acasă e posibil să fie cea mai bună soluţie,
Pȃnă la urmă însă cheltuitul emoţional este o consecinţă a unor stări dispoziţionale proaste, deci ceea ce avem de făcut, dincolo de metodele de limitare concretă a episoadelor de shopping compulsiv, este să lucrăm la cauza care le-a produs. Respectiv să vedem care este sursa profundă a sentimentelor negative şi să acţionăm pentru a le înlocui cu stări pozitive. A lăsa mai mult timp pentru odihnă, a învăţa să spunem nu cerinţelor externe exagerate, a avea un program de viaţă echilibrat, a lăsa timp pentru relaţionare umană autentică, a-şi lua timp pentru sine şi a practica auto-compasiunea şi auto-îngrijirea sunt factori fundamentali pentru a elimina cauzele profunde ale cumpărăturilor emoţionale.
