Probabil mulţi dintre cititori au urmărit fie cărţile, fie filmele din seria Harry Potter – şi probabil toţi cei care au făcut-o s-au îndrăgostit de ele.
Dar oare ce face ca o carte sau un film să devină pasionante?
Se întȃmplă asta atunci cȃnd fiecare persoană îşi poate recunoaşte în carte/film ceva din personalitatea proprie, din visele cele mai de preţ, din valorile fundamentale, din aspiraţii sau, uneori, unele defecte pe care, în viaţa reală, şi le asumă … sau nu. Ceea ce a reuşit autoarea a fost să surprindă, în creionarea lumii micilor vrăjitori, o variete largă nu doar de tipologii umane ci şi de probleme cu care se confruntă omul – indiferent de clasa sa socială, vȃrstă sau calităţile proprii.
În plus, lumea Harry Potter mai face apel şi la un alt ingredient specific uman: gȃndirea magică. Toţi am crescut cu poveşti, majoritatea ne amuzăm din cȃnd în cȃnd citindu-ne propriul horoscop astrologic şi cam fiecare are cȃte o superstiţie pe care o respectă, fie că aruncă cu sare peste umăr cȃnd se ceartă, fie că îşi muşcă limba sau bate în lemn cȃnd dă glas vreunei ”profeţii” nefericite, şi aşa mai departe.
Gȃndirea magică provine din zorile omenirii, cȃnd cei care nu înţelegeau fenomenele naturii le puneau pe seama unor fiinţe atotputernice, în încercarea de a da un sens şi o ordine unui univers extrem de complicat. Noi am păstrat această capacitate de acceptare a magiei, dar o lăsam în zona imaginaţiei şi a poveştilor (pentru copii sau oameni mari). În viaţa reală nimeni nu mai funcţionează pe baza gȃndirii magice, dar cȃţi dintre noi nu şi-au dorit, mai în glumă mai în serios, să capete, măcar pentru un timp, vreo ”super-putere”?
Dar dincolo de atracţia magiei, seria Harry Potter ne dă multe pilde de folosit în lumea reală. Sunt multe părţi pe care eu le aduc uneori în discuţie, inclusiv în cabinet, ca modele demne de a fi luate în seamă. Unii clienţi îmi spun imediat că da, ar fi frumos, dar … pentru asta ar trebui să ai capacitatea de a face magie.
Da, eroii noştri au această capacitate, dar … ceea ce se uită de multe ori este că a avea o anume caracteristică personală este foarte diferit de a putea să o foloseşti în mod constructiv. Da, eroii au din naştere capacitatea de a face vrăji, dar pentru a deveni cu adevărat vrăjitori au nevoie … de şcoală, de muncă, de a învăţa să îşi folosească talentul. Întȃlnesc din păcate destule persoane care îşi folosesc un start mai puţin favorabil ca pretext pentru a nu avansa niciodată în viaţă. Da, din păcate nu toţi avem aceeaşi biochimie cerebrală, nu toţi avem aceleaşi talente sau înclinaţii, nu toţi am pornit cu aceeaşi bază economică sau cu acelaşi set de părinţi; unii au fost mai favorizaţi decȃt alţii … dar asta nu poate fi decȃt o piedică de moment. O familie abuzivă psihologic sau cu dificultăţi economice poate însemna o întȃrziere, şi am discutat despre influenţa nefastă a traumelor copilăriei aici. Asta nu înseamnă însă că omul nu are capacitatea de a-şi depăşi propria condiţie, dacă doreşte cu adevărat să o facă.
Drumul acesta nu este uşor – uneori pare chiar imposibil de parcurs. Pe de altă parte, cu siguranţă dacă nu facem nimic, atunci chiar vom sta pe loc. La şcoala de vrăjitori au venit copii din tot felul de familii, unii care nu ştiau nimic despre abilităţile lor, unii care fuseseră crescuţi în familii ”cu tradiţie”, dar pȃnă la urmă ceea ce i-a distins pe unii dintre ei nu a fost de unde au plecat ci ceea ce au reuşit să facă prin propria lor muncă şi hotărȃre de a deveni capabil – înlocuiţi vrăjitorie cu contabilitate sau inginerie şi veţi vedea că nu se schimbă nimic. Practic nici unul dintre personajele din Harry Potter nu a avut un ”start perfect”: unii au venit din familii armonioase, dar s-a întȃmplat ca talentul lor să nu fie şi al părinţilor, sau au avut parte de lipsuri materiale, alţii au avut părinţi abuzivi, alţii au avut întȃrzieri în dezvoltare, şi uite aşa, cam pentru fiecare tip de nefericire a copilăriei se va găsi un personaj din seria Harry Potter care să fi trecut prin acelaşi lucru.
Ce i-a diferenţiat pȃnă la urmă? Pe de-o parte au fost valorile personale şi pe de altă parte îndȃrjirea de a fi, de a gȃndi şi acţiona conform acestora. În plus, au avansat cei care şi-au educat talentul, l-au antrenat, l-au canalizat într-o direcţie productivă.
Societatea actuală are avantajul de a oferi multiple posibilităţi – faţă de secolele trecute cȃnd reuşita aparţinea doar păturii bogate sau extrem de talentate, acum este loc pentru o varietate de manifestări ale unor abilităţi naturale. Ai mȃini pricepute dar nu ai geniul care să te transforme într-un pictor extraordinar, poţi face design vestimentar sau poţi să îţi foloseşti această abilitate conex cu altele. Ca exemplu o să vă spun că acum cȃtva timp am vizitat o expoziţie aniversară a unei clase de absolvenţi a unui liceu de artă. Toţi studiaseră pictura şi în seria respectivă s-a întȃmplat ca toţi să meargă spre facultăţi tehnice. După 20 de ani au vrut să arate cum i-a ajutat talentul lor artistic în profesia de inginer. Am văzut o mulţime de exemple, de la modul de organizare a conductelor într-un centru comercial pȃnă la aşezarea contactelor electrice într-o fabrică de aluminiu, trecȃnd prin design de ţesături, amenajări interioare, proiectare de mobilier, organizare de spaţii de birouri, şi aşa mai departe.
Este loc în lumea actuală pentru fiecare – cu condiţia însă ca persoana în cauză să vrea să depună un efort susţinut pentru a-şi urmări dorinţele. Da, unii au nevoie de mai mult timp, mai multă muncă, este nevoie poate să aştepte mai mult pentru a-şi vedea visele puse în practică. Ceea ce este sigur însă este că cei care preferă să aştepte ca împlinirea lor să vină ”prin magie” cu siguranţă nu se vor apropia de ceea ce îşi doresc.
Da, unii avem talente într-un domeniu iar alţii în altul; dar aşa cum vrăjile se tot repetă şi amestecatul în ceaun se face după un anumit protocol, tot aşa şi eforturile oamenilor reali au nevoie să fie canalizate şi susţinute pentru a permite îndeplinirea viselor.
Asta nu este nici pe departe singura învăţătură de extras din seria Harry Potter (probabil că voi mai scrie despre lucruri de reţinut de acolo) dar este cu siguranţă cea mai importantă şi cea mai universal valabilă. Şi tot de acolo este de reţinut speranţa, bazată pe dovezi reale, că suficient de multă muncă şi dedicație vor putea face şi dintr-un Neville un vrăjitor realizat!
În concluzie, vă dau întâlnire tuturor … pe peronul 9 ¾!
